Chirurgie dentară

Ce este extracția dentară?

Extracția dentară este un procedeu chirurgical desfășurat în cadrul cabinetului stomatologic, cu scopul de a îndepărta un dinte care nu mai poate fi tratat.

Pentru a se efectua această intervenție, este necesară o radiografie preliminară pentru a evalua în mod adecvat situația dentară.

Înainte de extracția propriu-zisă, se administrează anestezie locală sub formă de injecție, sau, în cazul copiilor sau pentru unele proceduri mai puțin invazive, anestezie sub formă de spray poate fi folosită. Această anestezie asigură confortul pacientului pe durata intervenției.

Procedura în sine presupune extragerea dintelui cu instrumente specializate, iar după finalizare, este posibil să fie necesară aplicarea unor materiale de sutură sau a altor procedee pentru a facilita vindecarea și pentru a preveni complicațiile ulterioare.

Extractie de dinte monoradicular

Dinții monoradiculari sunt cei care au o singură rădacină și fac parte din grupul frontal (incisivi și canini). Extracțiile dinților monoradiculari sunt intervenții relativ simple și rapide. În urma unei astfel de extracții se inseră de obicei un implant în alveolă postextracțională, intervenție care se poate realiza uneori chiar în aceeași ședința. Este foarte important ca implantul dentar să fie inserat cât mai rapid după momentul extracției pentru a avea o cantitate de os cât mai mare drept, întrucât acesta va fi suport pentru implat.

Extracțiile molarilor de minte

Molarii de minte se extrag dacă erupția lor se face într-o poziție eronată și încep sa împingă în dinții învecinați sau când provoacă dureri. În locul molarilor de minte extrași nu se recomanda inserarea de implanturi dentare.

Extracție molar de minte inclus / semi-inclus

Molarul de minte inclus este un dinte care nu reușește să erupă singur, ceea ce poate cauza frecvent dureri, infecții sau alte complicații. Acesta este vizibil doar pe radiografie, deoarece nu a reușit să spargă gingia. În schimb, molarul de minte semiinclus poate fi observat clinic, având o erupție parțială și fiind vizibil la nivelul gingiei.

Dacă molarii de minte nu sunt extrași în timp util, pot apărea complicații precum suprainfecții, leziuni ale țesuturilor din jur sau încărcarea inadecvată a dinților deja erupți. În unele cazuri, acest lucru poate chiar să conducă la formarea chisturilor sau tumorilor.

Extractia dintilor pluriradiculari

Dinții pluriradiculari sunt cei care au două sau mai multe rădăcini și sunt mai dificili de extras. Extracția lor este mai laborioasă și implică de cele mai multe ori secționarea dinților și scoaterea lor pe fragmente.

Extractie de canin inclus sau semiinclus

Caninii superiori sunt ultimii dinți care erup pe arcadă și al căror proces de erupție poate fi afectat de spațiul disponibil pentru alinierea lor corectă. În cazul în care spațiul disponibil pe arcadă nu este adecvat pentru erupția lor, caninii pot erupa în poziții incorecte sau pot rămâne inclusi în os.

Cu ajutorul unui aparat ortodontic, de cele mai multe ori, se poate corecta alinierea caninilor și se poate aduce în poziție corectă pe arcadă, având în vedere importanța lor funcțională și estetică. Cu toate acestea, în situațiile în care corectarea ortodontică nu este posibilă sau nu este recomandată din diverse motive, extracția caninilor poate fi o opțiune necesară pentru a preveni apariția unor complicații, cum ar fi infecțiile sau chisturile.

Extractia prin alveolotomie

Alveolotomia reprezinta o metodă chirurgicală de extracție prin expunerea parțială a rădăcinilor după îndepărtarea unei parți din osul alveolar.

Alveolotomia este indicata în următoarele situații:

• Rădăcini situate profund intraalveolar;
• Rădăcini deformate sau cu anchiloză dentoalveolară;
• Dinți cu rădăcini divergente sau convergente;
• Resturi radiculare profunde rămase mult timp intraosos;

Extractia dintilor temporari

Extracția dinților temporari este, în general, mai ușoară decât extracția dinților permanenți datorită faptului că radăcinile lor sunt în mare parte resorbite. În aceste cazuri, anestezia cu spray este adesea suficientă pentru a asigura confortul pacientului.

Cu toate acestea, există o situație particulară care poate apărea la nivelul molarilor temporari când resorbția radiculară este parțială, iar resturile radiculare se blochează între coroana dintelui permanent și peretii alveolari. În astfel de cazuri, extracția este necesară deoarece fragmentul radicular nu se poate elimina singur, ceea ce poate cauza tulburări în procesul de erupție a dintelui permanent.

După îndepărtarea unui dinte, alveola post-extracțională se umple cu sânge și formează un cheag care o va izola de mediul septicoral. Este foarte important ca acest cheag să rămână în alveolă, deoarece va asigura vindecarea osului.

După o extracție dentară simplă, se recomandă aplicarea unui pansament peste alveola post-extracțională.

Pacientului i se recomandă următoarele:

• Să mențină pansamentul supra-alveolar timp de o oră.
• Dieta să fie reluată după îndepărtarea pansamentului, însă în ziua intervenției aceasta trebuie să fie semilichidă și la temperatura camerei.
• Este recomandată masticația alimentelor pe hemiarcada opusă pentru a evita lezarea plăgii post-extracționale.
• Să evite clătirea gurii și consumul de băuturi carbogazoase în primele zile după extracție pentru a nu disloca cheagul format.
• Se pot face clătiri ușoare cu soluții antiseptice pe bază de clorhexidină.
• Spălarea dinților este permisă doar începând cu dimineața următoare zilei extracției, menajând zona plăgii post-extracționale.

 

• Edemul postoperator poate persista între 3 și 6 zile și poate fi redus cu comprese reci aplicate pe obraz în zona extracției.
• Durerea post-extracțională este în general moderată și se recomandă utilizarea antiinflamatoarelor și a analgezicelor obișnuite.
• Trismusul moderat poate apărea în cazul extracției laborioase a molarilor de minte inferiori.
• Firele de sutură neresorbabile vor fi îndepărtate la 7-10 zile după extracție.